Viitorul criptomonedelor – vor reuși criptomonedele să revoluționeze cu adevărat lumea?

Vor provoca criptomonedele o revoluție în sistemul financiar? Vor înlocui ele monedele emise de state, eliminând nevoia de intermediari financiari şi de a apela la serviciile băncilor?

Toate bazele de date ale viitorului vor fi construite pe baza tehnologiei blockchain? Sau se vor dovedi doar o modă trecătoare, cum au fost televizoarele 3D, ebook readerele sau agendele electronice?

Se va dovedi că au avut dreptate cei precum economistul Nouriel Roubini, care consideră criptomonedele doar nişte scheme piramidale mai complexe iar tehnologia blockchain un fel de foaie de calcul în Excel mai evoluată?

Viitorul este greu, dacă nu chiar imposibil de prezis cu exactitate, deoarece fenomenul crypto este unul complex, având componente tehnologice, dar şi sociale, politice, economice şi psihologice.

Modificarea tehnologică, maturizarea sectorului, starea economiei, chiar şi evenimente de natură politică sau de mediu pot influența direcţia de evoluție a conceptului de criptomonede şi a celui de blockchain.

Este posibil ca ele să evolueze, probabil că pe termen scurt şi chiar mediu vor deveni o prezență constantă şi obişnuită în domeniul investiţiilor speculative și vor continua să fie utilizate de economia subterană.

Însă, în opinia multora, criptomonedele nu vor deveni o nouă formă de bani, universal acceptată, care să înlocuiască monedele emise de state, deoarece se confruntă cu o serie de probleme intrinseci, dar şi cu o concurență acerbă din partea altor aplicaţii şi inovații tehnologice.

Una dintre problemele intrinseci ale criptomonedelor, în forma lor actuală, este problema scalabilităţii, ceea ce constituie o barieră serioasă pentru adoptarea lor pe scară largă. Complexitatea conceptului le face deocamdată mai greu de utilizat de către persoanele mai puțin familiarizate cu tehnologia în general, cea IT în special, sau care provin din societăți mai puțin digitalizate.

De asemenea, extragerea de criptomonede (mineritul) și transferul de bani prin utilizarea lor nu sunt o soluție la indemâna oricui, chiar dacă ar avea abilităţile tehnice, deoarece sunt însoţite de costuri destul de mari.

Dacă anumite categorii de utilizatori sunt dispuşi să plătească aceste costuri pentru motive personale (traficanții de droguri, cei care doresc să transfere sume în străinătate evitând controlul autorităţilor, până la entuziaştii susținători ai conceptului de criptomonedă care preferă utilizarea lor din motive ideologice), majoritatea oamenilor au la îndemână mijloace mai simple şi mai puțin costisitoare de a transfera bani.

Există în prezent numeroase companii care au dezvoltat aplicații de transfer de bani de un real succes, care însoțesc aplicații de social media deja utilizate pe scară largă (WhatsApp, WeChat, Facebook messenger, Google Pay etc).

Există de asemenea numeroase aplicaţii specializate care permit transferul de bani între țări fără a apela la serviciile unei bănci: ApplePay, CashOFX, PayPal, TransferWise, WorldRemit, Venmo și multe altele).

Prin urmare, probabilitatea este destul de redusă ca utilizarea criptomonedelor să se răspândească la scară globală (şi la nivel oficial, nu vorbim de economia subterană și Darknet) doar pentru că ele ar putea reprezenta un mijloc de transfer de bani care să evite băncile.

Desigur, este foarte posibil ca pe viitor să se găsească soluții tehnice la problema scalabilităţii şi chiar la cea a costurilor tranzacţiilor, însă criptomonedele prezintă şi alte dezavantaje care pot să împiedice revoluţionarea sistemului financiar actual.

Una dintre caracteristicile criptomonedelor pe care insistă promotorii libertarieni ai acestora este eliminarea necesității intermediarilor financiari şi a mult hulitelor bănci.

Având experiența crizei din 2008, nu putem continua să ignorăm slăbiciunile şi problemele mari de credibilitate ale sistemului bancar actual, care şi-a arătat limitele, cauzate în principal de lipsa unor reglementări stricte din partea unor state, de filozofia păguboasă ”tot ce contează este maximizarea profitului pe termen scurt” și de lipsa unor repere etice care a dus la ignorarea unor reguli prudențiale care nu au caracter de lege şi la vulnerabilitatea în fața influențelor politice şi de lobby.

Însă aceste probleme se pot rezolva (cel puțin în teorie, deoarece în practică intervin și alte probleme) printr-o combinație de măsuri hotărâte luate în cooperare de către autorităţile statului şi instituţiile bancare, pentru reformarea sistemului.

Instrumentele de reformă şi optimizare există, este nevoie ”doar” de voinţă. „Doar” între ghilimele pentru că până în prezent s-a dovedit că este dificil să se intrunească toţi factorii necesari pentru a trece la acțiune.

Ar rezolva însă criptomonedele numeroasele probleme cu care se confruntă sistemul financiar şi bancar modern? Greu de crezut, deoarece cu toate neajunsurile acestora din urmă, intermediarii financiari oferă ceea ce criptomonedele nu pot, pentru un utilizator obişnuit: garanţii de securitate (aşa imperfecte cum sunt ele).

Un stat are la îndemână instrumentele prin care garantează acceptarea monedei naţionale ca mijloc de plată. Ca exemplu, în România, Legea nr. 101/1998 privind Statutul Băncii Naţionale a României stabileşte că BNR are monopolul de emisiune a monedei naţionale, unica monedă aflată în circulație pe teritoriul naţional şi că „bancnotele și monedele metalice emise şi neretrase din circulaţie de către Banca Naţională a României reprezintă însemne monetare care trebuie acceptate la valoarea nominală pentru plata tuturor obligaţiilor publice și private„.

Cu alte cuvinte, moneda națională trebuie să fie acceptată ca mijloc de plată de către persoanele fizice și juridice de pe teritoriul naţional, în cazul unui refuz de acceptare acestea fiind sancționate.

În cazul criptomonedelor, caracterul lor descentralizat nu permite existenţa unei asemenea autorități, încercările de fraudă putând fi împiedicate doar prin mijloace tehnice.

În teorie, acestea ar trebui să fie suficiente, însă realitatea a arătat că nu este chiar aşa, prin numeroasele scandaluri legate de fraude şi atacuri cibernetice care au făcut pagube de sute de milioane.

Dincolo de frumusețea matematicii şi a criptografiei, criptomonedele nu sunt infailibile, deoarece sunt utilizate de către oameni, iar aceştia vor găsi întotdeauna modalități de a îşi atinge obiectivele într-un joc cu sumă zero.

Fluctuaţiile mari ale cotaţiilor criptomonedelor cresc de asemenea riscul ca acestea să nu mai fie brusc acceptate ca mijloc de plată de către comercianţii care înainte le acceptau, în cazul în care şi-ar pierde rapid din valoare.

În cazul unei monede naţionale există o bancă centrală care încearcă prin politica sa monetară să asigure stabilitatea acesteia, chiar şi în cazul în care aceasta ar decide devalorizarea monedei naționale, aceasta nu se întâmplă chiar peste noapte într-o economie stabilă.

Se poate argumenta că în situaţii de criză precum în Zimbabwe sau Venezuela, a căror monedă a fost atât de afectată de inflaţie încât nu mai are valoare, această garanție nu reprezintă mare lucru, deoarece oamenii sunt nevoiţi să apeleze la valute, troc sau chiar criptomonede pentru ca economia să mai poată funcționa (fie şi economie subterană, dacă de asta este nevoie pentru a supravieţui).

Aceste situaţii sunt reale şi ar trebui să reprezinte un avertisment pentru ca autoritățile statelor să ducă o politică economică și monetară raţională, însă ele nu trebuie generalizate și nu reprezintă un argument valid pentru teoria că monedele naţionale sunt depăşite și vor fi înlocuite de criptomonede.

Mare parte din ţările lumii nu trăiesc asemenea situaţii de criză, iar o criză generalizată la nivel global ar fi însoțită şi de mari probleme politice, militare, sociale şi de mediu.

Într-adevăr, poate că într-o asemenea situație criptomonedele ar ajunge să fie larg utilizate, într-o gigantică economie subterană și într-o lume redusă la supravieţuirea celui mai puternic.

Ar fi de dorit totuşi să nu ajungem într-o asemenea lume, care seamănă mult cu cea descrisă de vizionarul filozof englez Thomas Hobbes, care analizează cu mare luciditate natura umană şi argumentează că în lipsa unor autorități statale şi a unor repere morale care să treacă dincolo de persoana individuală „în situaţia în care oamenii trăiesc fără altă siguranţă decât cea dată de propria putere… în aceste condiţii, nu mai este loc de industrie… nu va mai exista cunoaştere… nu va mai fi nevoie de arte, de literatură, de societate şi cel mai rău, omul va trăi într-o continuă frică şi în pericol de a muri în mod violent; viaţa omului va fi solitară, săracă, urâtă, abrutizată și scurtă”.

În cazul plăţilor efectuate prin canale de plată oficiale, care se supun legislaţiei unei ţări, riscul ca banii transferați online să fie pierduți în totalitate este mai mic (vorbim desigur de ţările în care statul are puterea şi voinţa de a se asigura că aceste legi sunt respectate, nu de „state eşuate” gen Somalia sau Yemen), deoarece băncile sau instituţiile respective sunt răspunzătoare în fața legii sau pot fi măcar date în judecată.

În cazul transferurilor în criptomonede, un atac răuvoitor sau pierderea cheii private a unui portofel electronic înseamnă şi pierderea definitivă şi irevocabilă a sumelor respective. Nu există nimeni care să poată fi tras la răspundere sau dat în judecată.

Pentru cei dispuşi să işi asume acest risc, criptomonedele reprezintă într-adevăr o opţiune atractivă și utilă pentru a transfera sume de bani fără a apela la intermediari.

Criptomonedele pot reprezenta o atracție pentru companii cum ar fi Facebook sau (mai recent) Wallmart, care ar dori să își lanseze propria criptomonedă pentru a exploata noi oportunități de a obține profit (prin extinderea activităţilor în sectorul financiar, dar încercând să evite să se supună legislației în domeniu).

Însă succesul unor asemenea inițiative rămâne discutabil, tinând cont de considerentele deja analizate în studiul de caz privind Libra.

În același timp însă, atitudinile extremiste, de susținere necondiționată, pe de o parte, respectiv respingerea automată fără înţelegerea aspectelor tehnice şi economice pe de altă parte, sunt simplificatoare și nerealiste.

Tehnologia blockchain poate că nu va rezolva toate problemele omenirii, de la sistemul financiar ineficient la încălzirea globală, dar poate se va dovedi utilă în anumite circumstanţe.

Criptomonedele poate că nu vor revoluționa sistemul financiar actual şi nu vor înlocui monedele emise de state, dar ar putea deveni un o formă de investiție speculativă şi o modalitate de diversificare a portofoliului de active financiare.

Conform celor mai recente studii în domeniu, adopția criptomonedelor cunoaște un trend puternic ascendent, iar utilizarea acestora în cadrul celor mai populare platforme de tranzacționare pentru obținerea de profit este o activitate mai populară ca oricând.

În mod ideal, tehnologia blockchain și criptomonedele ar trebui să se dezvolte în aşa fel încât să completeze economia reală și să ajute la imbunătăţirea sistemului actual, nu pe baza unor revoluții distructive.

(i) Verifică lista criptomonedelor actualizată în funcție de capitalizarea de piață.