criptomonedenet
Evoluția blockchain: tranzacții, contracte și aplicații
Tehnologia Blockchain este un lanț criptografic de tranzacții peer-to-peer. Tranzacțiile blockchain sunt stocate într-o manieră fără încredere (eng. trustless), datorită nodurilor descentralizate care le validează și le securizează.
Bitcoin, prima criptomonedă, a introdus în lume tehnologia blockchain și conceptul de ecosistem blockchain. Când examinăm istoria blockchain-ului, trebuie să ne întoarcem înapoi în anul 2009. Dezvăluită în 2009 de Satoshi Nakamoto, cartea albă Bitcoin a detaliat o soluție la problema dublei cheltuieli din jurul plăților digitale peer-to-peer.
Tranzacții în blockchain
Nakamoto a conceput tranzacțiile ca niște entități fără încredere, eliminând nevoia unui intermediar.
Cartea albă a lui Nakamoto a prezentat problemele finanțelor tradiționale, afirmând că spațiul ecommerce (comerțul electronic) a ajuns să se bazeze aproape în întregime pe intermediari (terți) pentru a procesa tranzacțiile digitale. Printre alte probleme ridicate, s-a susținut că acești intermediari trebuie să cheltuiască timp și bani pentru medierea tranzacțiilor, crescând costurile pentru părțile care fac tranzacții și limitând potențialul pentru tranzacții mai mici, de zi cu zi.
Această soluție presupunea marcarea temporală imuabilă a tranzacțiilor prin dovezi computaționale și hashingul acestor tranzacții într-un „lanț continuu de dovezi de lucru bazate pe hash”.
Un astfel de lanț ar exista într-o manieră descentralizată – ca un server de marcaj temporal distribuit între nodurile care participă de bună voie. Dacă nodurile ar pleca și ar reveni, acestea ar prelua o copie a celui mai lung lanț existent și ar continua de acolo.
Descentralizarea procesului de tranzacție a permis punerea în practică a conceptului de interactivitate peer-to-peer fără încredere, eliminând nevoia de implicare a terților și, în mod ideal, oferind tranzacții mai ieftine și mai rapide tuturor. Cu toate acestea, odată ce tehnologia a fost pusă în aplicare, utilizatorii aveau nevoie de o modalitate de a tranzacționa, iar aici a intrat în joc Bitcoin.
Așadar, când ne întrebăm cine a fost primul, moneda Bitcoin sau blockchain-ul, acum știm că răspunsul este blockchain-ul.
Contracte în blockchain
Tehnologia blockchain a evoluat dincolo de tranzacțiile simple peer-to-peer. Inovațiile au condus la construirea aplicațiilor descentralizate (DApps) pe partea superioară a blockchain-ului, iar soluțiile pentru viteze și securitate au crescut. O mare parte din această inovație se datorează contractelor inteligente.
De la introducerea blockchain-ului de prima generație a Bitcoin, sau blockchain 1.0, ecosistemul blockchain a intrat în joc. Ethereum (ETH), de exemplu, este ceea ce mulți entuziaști consideră a fi viitorul blockchain-ului.
Acest nume vine din faptul că Ethereum se concentrează mai mult pe aplicațiile blockchain și pe exploatarea contractelor inteligente blockchain decât pe simpla existență ca monedă descentralizată.
Fondatorul Ethereum, Vitalik Buterin, și-a imaginat platforma ca un înlocuitor pentru experiența online tradițională, care va descentraliza toate procesele digitale. De ce să te oprești la revoluționarea plăților peer-to-peer când se poate revoluționa inclusiv împrumuturile financiare, jocurile și rețelele sociale?
Buterin a folosit contracte inteligente pentru a-și pune în practică viziunea. Spre deosebire de contractele din viața reală, contractele inteligente (smart contracts) sunt acorduri digitale încheiate între două sau mai multe părți. De asemnea, în comparație cu un smart contact, un contract real necesită implicarea unui avocat sau a uni intermediar similar pentru a funcționa, complicând procesul.
Un contract inteligent este pus în aplicare printr-un set imuabil de reguli convenite înainte de conceperea sa. Aceste reguli sunt codificate în blocul Ethereum, asigurându-se că nimeni nu le poate modifica odată cu derularea contractului și eliminând necesitatea unui intermediar. Contractul se va executa atunci când ambele părți își îndeplinesc partea lor din contract.
Aplicații
Aplicațiile descentralizate nu se bazează pe încrederea într-un terț, asigurând faptul că utilizatorii își pot valorifica abilitățile fără a implica un intermediar.
În timp ce în Bitcoin există o versiune simplă a tehnologiei de contracte inteligente, Ethereum a dus-o la următorul nivel, oferind dezvoltatorilor o platformă pe care să construiască DApp-uri, folosind în același timp puterea contractelor inteligente.
Se poate considera că Ethereum este un blockchain de a doua generație sau blockchain 2.0, datorită capacităților sale, care se extind dincolo de Bitcoin (un blockchain de prima generație). La urma urmei, Ethereum permite utilizatorilor să-și creeze criptomonede pe platforma sa, valorificând blockchain-ul Ethereum în scopuri de securitate și viteză.
De exemplu, dezvoltatorii ar putea construi o aplicație pentru a împrumuta bani folsind exclusiv contractele inteligente. În acest caz, contractele inteligente ar acționa ca escrow și ar păstra fondurile în siguranță înainte de a facilita acordarea împrumutului și de a servi drept spațiu pentru ca debitorii să ramburseze împrumutul.
Cu toate acestea, în ciuda inovațiilor oferite de contractele inteligente și aplicațiile descentralizate, Ethereum suferă încă probleme severe de scalabilitate, ceea ce înseamnă că se luptă să valideze tranzacțiile atunci când rețeaua sa devine prea ocupată. Această luptă se datorează metodei de consens valorificate atât de Bitcoin, cât și de Ethereum: proof-of-work (PoW).
PoW le cere minerilor să valideze blocurile valorificându-și puterea computerului pentru a rezolva ecuații complexe. Cu toate acestea, numărul limitat al minerilor nu poate ține pasul cu necesitatea de validare a tranzacțiilor. Dacă prea mulți oameni încearcă să facă tranzacții, minerii vor fi copleșiți, iar procesul de validare va dura mult mai mult. Pentru a rezolva astfel de probleme, Ethereum va trece la o metodă de consens cunoscută sub numele Proof-of-stake (PoS). Implementarea este estimată a avea loc în actualizarea rețelei numită Ethereum 2.0.
Să vorbim acum și despre blockchain-ul de a treia generație sau blockchain 3.0.
Blockchain 1.0 vs. blockchain 2.0 vs. blockchain 3.0
Blockchain 3.0 evoluează și mai mult conceptele introduse de blockchain 1.0 și blockchain 2.0, introducând soluții de interoperabilitate și noi metode de consens.
Un ecosistem blockchain de a treia generație rezolvă multe dintre problemele care au afectat rețelele blockchain 1.0 și blockchain 2.0, cum ar fi scalabilitatea și interoperabilitatea. Rețelele Blockchain 3.0 rezolvă de obicei problema scalabilității cu un nou algoritm de consens: Proof-of-stake (PoS).
În loc de minerit, PoS le cere utilizatorilor să mizeze sau să-și blocheze jetoanele pentru a deveni validatori. Validatorii se asigură că tranzacțiile primite sunt valide înainte de a le angaja în rețeaua blockchain, câștigând taxe de tranzacție pentru eforturile lor.
Ideea este că utilizatorii care au o miză într-o rețea și-ar dori ceea ce este mai bun pentru aceasta și ar face eforturi mai mari atunci când vine vorba de validarea tranzacțiilor. De asemenea, validarea tranzacțiilor este mai rapidă decât mineritul, asigurându-se astfel că o rețea se poate extinde pe măsură ce mai mulți validatori se alătură.
Apoi există soluții de interoperabilitate blockchain 3.0. În ciuda numărului mare de ecosisteme blockchain, multe dintre ele sunt izolate unele de altele. Conversia fondurilor dintr-un ecosistem blockchain în altul printr-un schimb de criptomonede este consumatoare de timp și costisitoare, ținând departe utilizatorii de libertatea financiară adevărată.
O soluție comună de interoperabilitate blockchain 3.0 este cea a podurilor. Podurile (eng. bridges) conectează două sau mai multe rețele blockchain, permițând utilizatorilor să convertească activele dintr-o rețea în alta. Procedând astfel, punțile unifică toate tipurile de ecosisteme blockchain, valorificând cu adevărat conceptul de libertate financiară.
Diferitele tipuri de permisiuni blockchain
Rețelele blockchain rulează pe metode de consens bazate pe permisiuni, existând diferite niveluri de utilizare în funcție de nevoile utilizatorului și nivelul de permisiune.
Pe lângă generațiile blockchain, există și diferite tipuri de blockchain atunci când sunt privite dintr-un unghi bazat pe permisiuni. Unele dintre aceste tipuri de permisiuni sunt blockchain-uri publice, autorizate sau private. Fiecare dintre aceste tipuri oferă un caz de utilizare diferit pentru nevoile unei companii sau ale utilizatorului.
Blockchain public
Un blockchain public este forma de bază a unui ecosistem blockchain. Un blockchain public este disponibil pentru oricine dorește să utilizeze baza sa de date. Bitcoin și Ethereum sunt considerate blockchain-uri publice.
Pe lângă faptul că sunt deschise tuturor, aceste rețele există fără o autoritate centrală. În schimb, upgrade-urile și alte modificări sunt implementate de dezvoltatori din întreaga lume și oricine poate utiliza infrastructura unui blockchain public pentru a construi DApps.
Blockchain autorizat
Un blockchain autorizat, cunoscut și sub numele de blockchain consorțiu, restricționează unele sau toate părțile bazei de date la noduri cu permisiune specială. De exemplu, să presupunem că o echipă centralizată lucrează pentru a dezvolta o rețea publică blockchain pentru restul lumii. În acest caz, acea echipă ar putea avea permisiuni exclusive pentru a vizualiza informații centrate pe rețea.
Blockchain privat
În timp ce tehnologia blockchain este în esență un registru descentralizat distribuit, uneori acel registru nu trebuie să fie public. Baza de date a angajaților unei corporații, de exemplu, nu trebuie să fie partajată, dar poate beneficia în continuare de eficiența oferită de tehnologia blockchain.
În acest caz, o corporație ar putea folosi un blockchain privat. Această organizație își poate folosi apoi blockchain-ul privat la fel ca o bază de date tradițională. Aceasta ar putea să aibă unele informații disponibile pentru întreaga forță de muncă, în timp ce mai multe informații private sunt deschise doar pentru persoanele din conducerea corporației.
(i) Verifică lista criptomonedelor actualizată în funcție de capitalizarea de piață.
